Copiii din Sânpetru doreau pace de Crăciun
|
|
Comuna Sânpetru face parte din zona metropolitană Braşov şi, pe vremuri, era o localitate în Ţara Bârsei, despre al cărei trecut există documente din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre. Această aşezare istorică se află la picioarele dealului Sânpetru, considerat cel mai înalt din Ţara Bârsei. Din epoca de acum 4-5000 de ani s-au găsit locuinţe lacustre de formă pătrată şi rotundă iar hrana principală a locuitorilor era peştele, asigurat de râul Olt.
Istoria scoasă la suprafaţă
Primarul comunei Sânpetru, Ion Rusu, a declarat: "În prezent derulăm un proiect de promovare a potenţialului turistic al comunei Sânpetru, în cadrul căruia s-a efectuat o activitate de cercetare istorică din care au ieşit la iveală foarte multe informaţii despre trecutul comunei Sânpetru şi legendele ei. La Sânpetru, pe dealul brânzei s-au găsit idoli din lut pictaţi şi tatuaţi. Au fost găsite documente despre obiceiurile şi tradiţiile sânpetrenilor români şi germani, urme ale cavalerilor teutoni şi o mică monografie care conţine doar 10 file pentru scris, conţinutul fiind un punct de referinţă pentru lucrările viitoare."
Scrisoare către Moş Crăciun
În arhiva şcolii generale din localitate a fost găsit caietul de limba română al elevei Manoliu C. Elena, din clasa a IV-a, care a lăsat mărturie câteva obiceiuri de sărbători din comuna Sânpetru, din anul 1943-1944, din timpul celui de-al doilea Război Mondial. Printre altele, eleva şi-a lăsat impresia bucuriei căderii primilor fulgi de zăpadă, ce aduc cu ei şi mult aşteptata vacanţă pentru sărbătorile Crăciunului şi povesteşte cum îl aştepta pe Moş Crăciun care să vină cu traista încărcată cu daruri, dar să nu uite să "aducă pace" şi pe părinţii sau fraţii ei întregi de pe front.
Fragment din caiet
Redăm o părticică din caietul elevei (11.05.1944): "După Crăciun urmează Anul Nou. Între timp copiii au grijă să-şi facă buhaiul, bice şi să-şi gătească clopoţeii. În Ajunul Anului Nou ca şi-n Ajunul Crăciunului e zarvă mare. Din când în când se aud buhaiele, bicele trosnind, iar clopoţeii sunând. Toată noaptea nu doarme nimeni. Unii se adună, mai multe familii la un loc, pentru a îngropa anul şi mai ales acolo unde au un radio. Fetele ies la fântână cu oul în mână pentru că dacă îl sparg îşi vor vedea iubitul...".
