În comuna Homorod, judeţul Braşov, în care convieţuiesc români, maghiar şi saşi, sărbătoarea Crăciunului şi Anul Nou au o importanţă deosebită în viaţa lor.
Locuitorii se pregătesc din timp pentru întâmpinarea Naşterii Domnului, ţin post, fac curăţenie în gospodărie şi se aprovizionează cu cele necesare pentru împodobirea bradului de Crăciun şi îl aşteaptă pe Moş Crăciun să le aducă daruri. Feciorii şi fetele acordă o atenţie deosebită portului popular, pe care îl poartă cu cinste de aceste sărbători.
Colindatul
Primarul comunei Homorod, Marcel Pelei, a declarat: "În seara de Crăciun, feciorii colindă fetele şi cântă anunţând astfel Naşterea Domnului. De asemenea în Ajunul Crăciunului, copiii vin cu Steaua, pe care şi-o confecţionează singuri în cinci colţuri şi are o iconiţă care reprezintă momentul venirii pe lume a Mântuitorului. În data de 25 decembrie, feciorii merg la biserică, îmbrăcaţi în port popular, alături de fetele din sat. Ei colindă mai întâi preotul din sat, după care merg la primar, învăţător şi la tinerele fete, care adună acasă rude şi prieteni. Ei primesc coaste de porc, cârnaţi, rachiu şi alte produse pe care le consumă ceata de feciori".
"Steaua sus răsare"
În preajma sărbătorilor de iarnă, pe lângă obiceiul cu "Steaua", când se cântă "Steaua sus răsare", se mai practică "Pluguşorul" şi "Sorcova".
Colindele transmit urări de sănătate, rod bogat, împlinirea dorinţelor în noul an. Colindatul este cea mai răspândită tradiţie a românilor. Se spune că atunci când persoanele colindate nu primesc colindătorii şi le închid uşile sau nu le oferă daruri, efectele magice sunt opuse, adică au parte de ghinion tot anul.
Pluguşorul
Pluguşorul se recită din casă-n casă în Ajunul Anului nou, seara, sau până în dimineaţa Anului Nou. Era practicat de copii sau adolescenţi, ca şi acum. Dar se spune că, mai demult, îl practicau numai barbaţii în puterea vârstei. Recitarea textului este însoţită de sunetul clopoţeilor, al buhaiului şi de pocnetul bicelor. În scenariile mai complexe ale obiceiului apar şi instrumente muzicale (fluier, cimpoi, toba, cobza, vioara), dar şi pocnitori şi puşcoace, care amplifică atmosfera zgomotoasă în care se desfăşoară obiceiul.
