În comuna Dumbrăviţa, judeţul Braşov, la început de primăvară s-a organizat „Şezătoarea”, un obicei ţinut de femeile din sat. În funcţie de participante, şezătorile pot fi: şezători de fete; şezători de neveste; şezători mixte (fete şi neveste). Evenimentul implică toate elementele tradiţionale, la care se adugă Ansamblul folcloric „Dumbrăviţa” care încununează şezătoarea, dându-i o notă de joc şi voie-bună. Această sărbătoare este legată de sfârşitul iernii şi începerea primăverii, trezirea la viaţă.
Chemările în şezătoare
De obicei, şezătorile se organizează pe rând, la fiecare participantă sau se angajează o gazdă permanentă. Fiecare aduce lemne pentru foc, se ocupă de curăţenie şi de îngrijirea mobilierului. Adunarea în şezătoare se face după înserare şi, de obicei, în grupuri, toate deodată. Pentru aceasta au loc „chemările” în şezătoare, fie prin sunete, suflat în ţeghii, în corn sau chemări prin strigăte de pe deal sau dintr-o parte a uliţei. Femeile vin cu furca de tors, răsucitoare, vârtelniţe, sucală pentru făcut ţeghii, război de ţesut, lucru de mână.
Abecedarul meşteşugurilor
Primarul comunei Dumbrăviţa, Zachiu Popa, ne-a declarat: „În şezătoare au acces şi feciorii şi bărbaţii din comună şi astfel, capătă aspectul unor întâlniri de voie-bună, cântec, dans şi petrecere. În şezătoare, tinerii silabisesc cu emoţie abecedarul unor importante meşteşuguri ţărăneşti, desluşesc semnificaţia muncii şi înţeleg pentru prima dată ce-i dragostea. Şezătoarea este o adevărată şcoală de educare prin muncă a oamenilor din popor. Se organizează pe grupuri sau vecinătăţi, pe uliţe sau pe cătune. La Dumbrăviţa, şezătoarea are un loc de cinste şi începe în serile de toamnă, după încheierea lucrăriloe agricole şi ţine până în primăvară când se reiau lucrările câmpului. Aici femeile învaţă torsul cânepii, inului, lânii, depănatul, urzitul, ţesutul şi cusutul iilor, cămăşilor, ştergarelor şi confecţionarea zestrei pentru fata de măritat”.
Furca miresii
În şezătoare, femeile clevetesc despre tinerii care urmează să plece în armată sau despre fetele bune de măritat. Tinerele sunt iniţiate în treburile casnice, în vederea căsătoriei. Înainte de cununie, fata din şezătoare, care devine mireasă, primeşte din partea fetelor şi femeilor din şezătoare un cadou: „furca miresii”. Viitoarea mireasă este aşezată în mijlocul încăperii, iar fetele şi nevestele se aşează în cerc şi dansează un dans cu iz tematic ce ilustrează prin mişcări cultivarea cânepii. Dintre dansurile tradiţioanle mai amintim „Învârtita”, „Sârba”, „Căluşarul” şi „Hora Mare”.
