Boboteaza ? sfinţirea apelor
|
|
|
Botezul Domnului Iisus Hristos poartă denumirea de ?Bobotează? la români, sărbătoarea creştină fiind aniversată în data de 6 ianuarie. Ea încheie ciclul sărbătorilor de iarnă şi are trăsături de mare sărbătoare populară, alături de cele creştineşti.
Agheasma Mare
În comuna Cristian, judeţul Braşov, Boboteaza este marcată prin ieşirea la vale, după ce a avut loc slujba religioasă în biserică. Bărbaţii ies cu praporii şi se duc şi îi bagă în apa Ghimbăşelului. Preotul ţine slujba în aer liber, sfinţeşte apele aduse de localnici în recipienţi, pe care îi aşează pe masa de Bobotează. Apoi, stropeşte cu busuiocul cu apă sfinţită pe fiecare om în parte.
În Ţara Făgăraşului, în mai multe localităţi, Boboteaza este sărbătorită într-un mod inedit. Bărbaţii se aruncă în apa celui mai apropiat pârâu din sat. În acest an, datorită gerului, sătenii au fost nevoiţi să spargă gheţa pentru a onora obiceiul şi să poată fi sfinţită apa.
După terminarea slujbei religioase în biserică, oamenii formează un alai, în frunte cu preotul satului şi se deplasează la râu unde se ţine ritualul de sfinţire a apei, apa sfinţită purtând numele de ?Agheasma Mare?.
Obiceiul este specific în localitatea Şercăiţa, Şirnea, Mândra, Părău şi Sâmbăta unde, de Bobotează, sătenii merg la biserică îmbrăcaţi în port popular.
Crucea din gheaţă
Etnofolcloristul Ioan Pumnea ne-a declarat că în comuna Beclean se face de Bobotează o cruce de gheaţă. Crucea se realizează de către săteni în mijlocul satului, după care ies la râu şi sfinţesc apa. ?Crucea de gheaţă şi ieşitul la bulboacă sunt evenimente care se petrec în acelaşi timp, adică de Bobotează. Pentru ca apa să fie mai adâncă se face bulboaca, adică feciorii se strâng şi fac un baraj din pietre pentru a se acumula cât mai multă apă. În acest loc ei se aruncă. Este un obicei străvechi, care a fost transmis din tată în fiu?, a precizat Ioan Pumnea.
Bătrânii de pe butuci
În satul Felmer, din zona Rupea există un obicei transmis din tată în fiu de la batrâni la feciori. Practic, este momentul când se anunţau nunţile. De obicei nunţile se făceau iarna. deoarece oamenii erau ocupaţi vara cu munca câmpului. Dacă până la Bobotează, viitorii miri nu ieşeau în sat să anunţe nunta, tinerii erau pedepsiţi şi trebuiau să predea muzica şi dansul batrânilor. Mai mult, tinerii erau obligaţi să meargă în pădure să ia nişte butuci mari, să-i urce pe bătrâni pe butuci şi să-i tragă până-n sat. De aceea, există o strigătură care şi astazi mai e făcută de localnici: ?Stau feciorii lângă joc, ca butucii lângă foc!?.
Tinerii nu mai aveau dreptul să joace şi se uitau cum joacă bătrânii de mama focului.
Atunci când existau miri care îşi anunţau nunta erau uşor de recunoscut de către săteni pentru că tânărul purta o podoabă pe căciulă, oferită de mireasă şi confecţionată chiar de ea.
