Dacă turistul alege drumul cultural ce leagă Ţara Făgăraşului de Capitala Europeană Sibiu, începând cu localităţile Mândra, Făgăraş, Voila, Viştea, Sâmbăta, Recea sau Lisa poate admira masivul Munţilor Făgăraş sau poate participa la obiceiuri şi tradiţii vechi sărbătorite cu ocazia Crăciunului şi Anul Nou. Aceste obiceiuri au menirea de a îmbina cultura cu autenticul şi de a facilita contactul între oameni. Dintre acestea amintim: Steaua, Turca, Irozii, Capra, Pluguşorul, Cetele de feciori şi reîntâlnirea celor care s-au făcut fraţi de cruce, un obicei specific Transilvaniei.
Iubirea până la moarte
Ioan Pumnea, etnograf, ne-a declarat: "Înfrăţirea şi însurăţirea este un obicei specific Transilvaniei, care a dispărut în perioada comunismului. Fraţii şi surorile de cruce reprezintă tineri prieteni care sunt gata oricând să-şi dea viaţa pentru cei cu care au făcut legământ. Deviza lor este "Iubirea până la moarte". Nu se ceartă, nu se trădează şi nu îşi destăinuie secretele altor persoane, nici dacă se află în pericol. Frăţiile de cruce se leagă în tinereţe, înainte de căsătorie. Cei care s-au făcut fraţi de cruce au sentimente puternice, la fel ca între fraţii de sânge. Este un legământ de credinţă, făcut din suflet şi este reprezentativ atât pentru Ţara Făgăraşului, cât şi pentru zona Rupea sau Rucăr ? Bran. Asemenea legământ între tineri nu mai există la nici un alt popor."
Jurământul
Pentru a se face fraţi de cruce, prietenii se întâlneau şi se înţepau în deget şi făceau un jurământ pe pâine şi pe sare, după următoarea formulă: "Eu ţi-oi fi frate, / Până la moarte, / M-oi lăsa de pâine, / Şi de sare mai bine / Decât să mă las de tine!"
După rostirea jurământului, fraţii sau surorile de cruce dau mâna şi frăţia este încheiată. Dacă unul dintre ei moare, atunci celălalt se poartă ca şi când i-ar fi murit un frate de sânge. Copiii fraţilor şi surorilor de cruce nu se căsătoresc împreună, deoarece consideră că este păcat.
Împreună de sărbători
Se spune că şi fetele se făceau surate, după acelaşi model cu cel al tinerilor. De sărbători, ele se adună la biserică, merg împreună la joc, sunt foarte apropiate şi păstrează în amintire câte un obiect pe care şi l-au făcut cadou atunci când s-au făcut surate. Ele rămân surori pe viaţă. Se spune că mâncau grâu fiert, iar fraţii de cruce din zonele de munte mâncau orez sau griş cu lapte. Mai făceau colăcei în forma cifrei opt, ce reprezenta prietenia infinită.
