Tururi virtuale

Ariadna
   Caută:
   

Nr: 183-185
Septembrie-Decembrie 2019

"Dans de vifor"
“Whirlwind Dance”
„Schneesturmtanz“
Vihartánc
Festivalul „Cununa”, ediţia a IV-a
“Cununa” Festival, 4th Edition
Die vierte Auflage des Cununa-Festivals
Nászfesztivál IV. kiadás
Festivalul Cultural Maghiar „Țara Bârsei“
Hungarian Cultural Festival “Tara Barsei”
Das ungarische Kulturfestival „Burzenland“
Barcasági Magyar Kulturális Fesztivál
Șezătoare de poveste
Fairy-tale gathering
Ein Spinnabend zum Nacherzählen
Mesebeli fonó
Pictură murală în centrul istoric
Mural Painting in the Historical City Centre
Eine Wandmalerei im historischen Stadtzentrum
Falfestmény a történelmi belvárosban
1.000 de flori croșetate
1,000 Crochet Flowers
1000 gehäkelte Blumen
1000 horgolt virág
Biserică multimedia la Cincșor
Multimedia Church in Cincșor
Die Kleinschenker Multimedia-Kirche
Multimédiás templom Kissinken
Comăna, între ieri și azi
Comana, between yesterday and today
Comăna - gestern und heute
Komána tegnap és ma
Feldioara, o nouă destinație în inima României
Feldioara, a new destination in the heart of Romania
Marienburg/Feldioara -ein neues Reiseziel inmitten Rumäniens
Földvár, új turistacélpont Románia szívében
Hoghiz: Istorie, tradiție, natură
Hoghiz: History, tradition, nature
Hoghiz: Geschichte, Tradition, Natur
Olthévíz: Történelem, hagyomány, természet
Sâmbăta de Sus, colț de rai
Sambata de Sus, a piece of heaven
Felsőszombatfalva, az édenkert része
„Muzeul Din Școală – Sohodol”
“The School Museum – Sohodol”
„Das Museum in der Schule – Sohodol“
Múzeum az iskolában – Szohodol

Despre Brașov Cultură și tradiții Arhiva Redacția Contact
Monumente dispărute


POARTA TÂRGUL CAILOR

La capătul fostei străzi Târgul Cailor, azi strada George Bariţiu, lângă fostul bastion al Fierarilor, până în anul 1874 s-a aflat o poartă de acces în oraş, cu o trecere pentru vehicule şi una pentru pietoni. Până în 1820 Poarta Ecaterinei era singura poartă de acces dinspre Şcheii Braşovului.
Încă din 1803, locuitorii Şcheilor au solicitat magistratului (sfatului) oraşului deschiderea unei noi porţi. Cererea a fost refuzată în mod repetat “din lipsă de fonduri”. Negustorii români din Şchei au propus ridicarea acestei porţi pe propria lor cheltuială. Chiar şi aşa construcţia a fost amânata până la vizita împăratului Francisc I, căruia locuitorii Şcheilor i-au adresat în mod expres cererea de construcţie a unei noi porţi. În 1820 aveau să fie finisate căile de acces, iar, din lipsă de pietre, s-au folosit pentru pavare cuburi de lemn. Chiar şi aşa, traficul în această zonă era greoi, aşa că în 1827-1828 a fost construită Poarta Şchei, vizibilă şi azi. Poarta târgului Cailor a fost demolată în 1874, pentru a facilita circulaţia sporită de după construirea Gimnaziului de fete (azi Facultatea de Silvicultură).

BASTIONUL CURELARILOR

Pe locul unde astăzi se afla Casa Baiulescu (sediu al multor centre culturale din Braşov) a fost ridicat cândva în secolul 15 Bastionul Curelarilor. Construcţia avea o lungime de peste 40 metri, o lăţime de 14-17 metri şi o înălţime de 15 metri. Bastionul era flancat înspre după ziduri de Zwinger-ul curelarilor, iar înspre strada Vămii (azi strada Mureşenilor) de Zwinger-ul blănarilor. În interiorul Bastionului existau galerii de lemn în patru nivele, care permiteau accesul apărătorilor la gurile de tragere. La sud-est de bastion, până la Poarta Străzii Vămii, între cele două ziduri exterioare ale incintei, se afla spaţiul de apărare (Zwinger) al breslei blănarilor. În 1887, Bastionul Curelarilor este vândut şi demolat. Pe locul acestuia Manole Diamandi, un fruntaş braşovean, a ridicat o vilă.
Această vilă a fost oferită cadou de nunta fiicei sale şi ginerelui sau, Dr. Gheorghe Baiulescu. De asemenea în locul Zwinger-ului curelarilor, a fost construită o şcoală cu spijinul întregii comunităţi româneşti a Braşovului. Între timp această şcoală a devenit Liceul Aprily Lajos, cu predare în limba maghiară. Între 1881-1885 pe terenul Zwinger-ului blănarilor a fost construită casa de pensii din Braşov, ulterior sediu al Prefecturii, iar în prezent Rectoratul Universităţii Transilvania.

POARTA VĂMII

La capătul străzii Mureşenilor de azi a fost construită prima poartă de acces în oraş la sfârşitul secolului 14 una din cele trei porţi ale Cetatăţii Braşovului. Deasupra intrării era pictat chipul împăratului Sigismund, cel care în 1395 a dat ordinul de fortificare a oraşului, la numai trei zile după semnarea alianţei de la Braşov cu Mircea cel Bătrân, act care parafa unitatea celor doi conducători împotriva Imperiului Otoman. Poarta Străzii Vămii era un complex lung de aproape 100 de metri, a cărui parte exterioară, ieşită în afara liniei zidurilor oraşului, era un bastion în formă de potcoavă. Peste şanţul de apă al oraşului trecea un pod mobil spre partea exterioară, instalată sub un turn care ieşea din zidul bastionului. În timp de pace, paza ei era asigurată de un “căpitan de poartă” şi opt slujitori înarmaţi. Numele porţii vine de la Strada Vămii, azi Mureşenilor. Aici era oficiul vamal, unde se încasau vămile negustorilor români din Şcheii Braşovului, Ţara Românească şi Moldova.
Pe aceasta poartă a fost primit cu mare fast la 1 martie 1600, Mihai Viteazu, primul domnitor al tuturor românilor. Tot pe aceasta poartă Mihai Viteazu a părăsit oraşul la 1 iulie 1600, după încheierea victorioasă a campaniei din Moldova. Poarta a fost avariată de un cutremur din 1738. Devenind o piedică pentru circulaţia tot mai intensă, poarta a fost demolată în 1835-1836. În locul ei s-a construit în 1838 o nouă poartă, în stil clasic, cu câte doua treceri pentru vehicule şi pietoni, care a fost demolată şi ea în 1891.

BASTIONUL AURARILOR

Între complexele de apărare ale porţilor Braşovului medieval de la capetele străzilor Vămii (azi Mureşenilor) şi Porţii (azi Republicii), a existat până în secolul 17 o fortificaţie constituită dintr-un singur val. Executarea construcţiei a început în 1639. Pe acest val se găseau amplasate tunuri, iar în spatele tunurilor erau ramele postăvarilor pentru întinderea postavurilor. În 1612, judele (primarul) oraşului, Michael Weiss, a hotărât ridicarea unui zid exterior al oraşului. Planul a rămas nerealizat datorită morţii judelui în bătălia de la Feldioara (16 octombrie 1612) împotriva principelui tiran Gabriel Bathori. Construcţia acestui zid începe abia în 1639. Bastionul aurarilor este finalizat în 1641.
În secolul 19, în incinta bastionului funcţiona un restaurant. În 1871, breasla aurarilor, care între timp se împuţinase foarte mult, vinde construcţia, noul proprietar fiind chiar oraşul. După demolarea zidului şi a bastionului aici se construieşte Şcoala reală de stat (1888-1889). Azi în aceasta clădire se afla corpul T al Universităţii Transilvania.

POARTA STRĂZII PORŢII

Între fortificaţiile Braşovului medieval un rol deosebit îl avea poarta oraşului, construită la capătul străzii principale căreia i-a dat numele: Strada Porţii. Poarta a fost ridicată mai întâi în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, odată cu construirea primei incinte a zidurilor oraşului, în vederea preîntâmpinării pericolului otoman. Un incendiu din 1519 a distrus străzile Călugăriţelor (azi), Sf. Ioan şi jumătate din Strada Porţii, împreună cu poarta.
În anii 1522-1524 a fost reconstruit bastionul porţii în formă de potcoavă, iar în 1537 turnul interior al porţii, pe care a fost instalat cel de-al treilea ceas public (după cele de la Biserica Neagră şi Casa Sfatului). În lunile mai-august 1613, fortificaţiile Porţii Străzii Porţii au fost refăcute în vederea preîntâmpinării unui asediu. În anii 1650-1651, turnul interior al porţii a fost reconstruit din temelii. Cutremurul din 1802 a avariat construcţiile, iar încercările de reparaţie nu au putut consolida clădirile. De aceea, în 1857, toate fortificaţiile au fost demolate, construindu-se în acel loc clădiri noi: hotelul “Villa Kertsch” (bombardat în cel de-al doilea război mondial, azi în locul sau se afla clădirea Modarom), Primăria oraşului (astăzi este sediul agenţiei de turism Micomis) şi Şcoala de meserii (azi Regionala CFR Braşov).

POARTA STRĂZII NEGRE

Strada Neagra este prima stradă a Braşovului menţionata în documente în anul 1464: Swarczgas. Pe această stradă îşi aveau atelierele aproape 40 de tăbăcari (pielari). Culoarea închisă a apelor reziduale ale acestor meşteşugari au dat numele străzii. La capătul ei se afla bastionul încredinţat spre apărare breslei pielarilor (se afla undeva între Magazinul Star şi Colegiul Naţional Unirea). Din acest bastion, ducea în afara zidurilor oraşului o poartă, amintită documentar la 1464 şi 1578. Acest bastion a fost demolat în 1873 pentru a permite un acces mai facil în cazarma construită pe această stradă (azi cazarma găzduieşte un corp al Universităţii Transilvania).






PROMO




Copyright © Fundatia Umana
Created by S.C. Twin SoftWare S.R.L. Braşov